 danutzAdministrator
Postari: 36
|
|
Ah! Fericirea !
Nu este ea oare o culme a starii de multumire, ceea ce omul urmareste dintotdeauna? Cautarea ei este indelungata, anevoioasa, presarata de capcane. In aceasta privinta, o putem numi chiar "blestemata". Si aceasta pentru ca pare deseori atat de greu de atins.
De indata ce avem impresia ca am pus mana pe ea, aceasta ne scapa printre degete; viata ne incearca, reamintindu-ne ca fericirea este foarte fragila. E nestatornica aceasta fericire. Dar, dincolo de acest fapt incontestabil, cine este ea, unde se ascunde si la ce ne putem astepta din partea ei? Iata eternele intrebari pe care fericirea le face sa se nasca.
Dintotdeauna, filosofii, ganditorii, poetii si muritorii de rand au incercat sa ii dea o definitie. Cautarea ei este eterna, universala si continua. De fapt, ce ar insemna viata fara ea, fara macar sa se stie ca exista undeva, fara a spera la ea! Fericirea inseamna, in fond, sa avem putina speranta, caci speranta ne face fericiti, ea aprinde flacara vietii, ea este chiar viata.
Ea este, de fapt, atat de aproape incat tocmai din acest motiv ne este greu sa o vedem; este suficient sa o pierdem pentru o clipa sau sa fim pe punctul de a o pierde, pentru a realiza ca o aveam, ca o tineam in mainile noastre, ca era langa noi. Dar noi nu stiam asta, cautam altundeva, cautam mai bine, cautam mai mult. Astfel prezentul ne scapa, clipa cu clipa, zi de zi. De indata ce intelegem importanta acestui moment care nu se va intoarce niciodata si stim sa ne lasam in voia lui, vom obtine deja o victorie care nu este lipsita de insemnatate. Numai asa viata noastra poate fi implinita si ne putem bucura cu adevarat de ea.
Chiar daca fericirea este in mana noastra, ea este in acelasi timp si pretentioasa. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa fim de acord sa ne schimbam mai intai perceptia asupra lucrurilor. Apoi fericirea ne cere adesea sa ne schimbam si noi. Fericirea este, printre altele, foarte strans legata de sistemul nostru de valori; insa unele dintre ele nu se impaca prea bine cu ea.
Atunci cand intampinam greutati ca sa dobandim fericirea, trebuie sa ne invatam sa ne intrebam si sa raspundem sincer cu privire la scara noastra de valori. Spre exemplu, sa nu uitam ca banii nu aduc fericirea. Cei mai bogati oameni din lume va vor spune de nenumarate ori. La fel, puterea suprema, cariera extraordinara. Atunci in ce, unde se ascunde aceasta "blestemata" feiricire? In fond, exista, poate, tot atatea ascunzatori cati oameni exista pe pamant. Fiecare o gaseste asa cum se pricepe. Dar, pentru a ajunge la ea, pentru a strabate drumul pana la ea, exista totusi cateva chei potrivite, pe care este de preferat sa le avem asupra noastra. Fara ele usile nu pot fi deschise. Cu ele, parcursul se face mai usor, ca si cum am fi fost nascuti pentru a intalni fericirea; ca si cum ea ar salaslui, de fapt, aproape pretutindeni.
Nu mai faceti comparatii
Ar trebui sa fim atenti, macar o data in viata noastra, la energia pe care o folosim si pe care o pierdem comparandu-ne cu altii. Ne comparam cu rudele noastre, cu prietenii, cu colegii, cu vecinii, chiar si cu dusmanii nostri. Ne comparam si cu noi insine, asa cum eram altadata, cu ceea ce era viata noatra inainte sau dupa un anumit eveniment. Ca si cum ceea ce am fost sau ceea ce sunt ceilalti ar trebui sa influenteze cumva felul nostru de a fi. Ca si cum ar trebui sa traim toti la fel, sa avem aceleasi ambitii si aceleasi valori. Ca si cum ceilalti ar detine adevarul absolut si ar trebui sa le urmam calea. Asa cum se intampla atunci cand ne privim viata privin mai mult in trecut sau in viitor decat in prezent, tot asa si vesnicele noastre comparatii ne fac sa trecem pe langa viata, pe langa viata noastra.
Iar fericirea noastra, fara nici o indoiala, nu ne va fi niciodata alaturi. Daca vom reusi vreodata sa o gasim, atunci ea va fi chiar inlauntrul nostru.
"A fi" mai curand decat "a parea"
Tot mereu comparatia ne amageste si ne pacaleste, oricine am fi, oriunde am fi, pe aceasta planeta din ce in ce mai mica. Si nu ne place sa ne comparam decat cu ceea ce e mai bine, mai mult; atunci, facem in asa fel incatsa avem mai bine si mai mult.
Daca ne-am analiza catusi de putin, ne-am da seama in ce masura acest ritm nebunesc ne face sa trecem pe langa ceea ce este esential. Acceptam sa muncim astfel in mare parte pentru a ne procura toate aceste bunuri care parca ne privesc si ne sfideaza. Dar fericirea trece, intr-o oarecare masura, si prin echilibru. Iar acest consum excesiv ne solicita extrem de mult; el ne face sa depasim orice masura. Pentru a reusi sa avem tot ceea ce ni se ofera, nu vom castiga niciodata suficienti bani.
Dar, pentru a intrezari intr-o buna zi fericirea, trebuie sa intelegem cu orice pret ca traim intr-o lume a iluziei, a amagirii si a simulacrului. Intr-o lume facuta in intregime din societati multinationale ambitioase care sustin ca ne vor fericirea, dar care ne duc cu presul.
Sa acceptam ceea ce nu putem schimba
La ce ne-ar putea folosi sa pierdem timpul sperand sa schimbam trecutul? Este clar ca nu putem face absolut nimic in aceasta privinta. Cu toate acestea, o buna parte din viata ne-o pierdem printre amintiri, carora le consacram o parte atat de mare din energia noastra. Mult timp, uneori toata viata, ne intrebam cum ar fi fost viata noastra daca un lucru sau altul nu s-ar fi produs. Deplangem, iar si iar, intamplari care au trecut, regretam, caci am vrea sa fi trait altfel.
Sa lasi trecutului ce-i al trecutului este o regula de aur in materie de fericire. Trebuie sa reusim intr-o zi sa trecem peste toate acestea, sa depasim aceasta bariera care ne tintuieste in trecut si in nefericire. Si singura modelitate de a reusi este sa acceptam faptul ca nu putem schimba nimic in acest sens.
Sa acceptam ceea ce nu putem schimba inseamna si sa-i acceptam pe ceilalti asa cum sunt; sa acceptam faptul ca nu ii vom putea schimba niciodata. Desigur, ii acceptam in masura in care nu ne pun in pericol respectul de sine, partea esentiala, profunda a fiintei noastre. Caci a-i accepta pe ceilalti nu inseamna a accepta sa fim raniti. Daca inacceptabilul nu poate fi schimbat, atunci el poate fi totusi evitat.
Fericirea sta in actiune
Contrar a ceea ce se crede de obicei, inactivitatea este cea care conduce inevitabil la stres; activitatea il face sa dispara. Iata deja un punct in plus in favoarea celei care conditioneaza orice realizare. Si pentru ce e facuta viata, daca nu sa ne realizam?
Nu trebuie sa incercam sa repetam episoadele de fericire, ci sa cautam mai degraba sa reinventam fericirea. Ea este schimbatoare, ca si vremurile, ca si orice fiinta care o cauta, schimbatoare si ea. Dar un lucru este sigur, si anume acela ca o vom gasi mai usor prin actiune. Nevoia noastra de a ne realiza, nevoia noastra de a crea, de a ne exprima se manifesta in munca. Aceste nevoi sunt reale, normale si trebuie sa ni le satisfacem din plin pentru a ne implini si pentru a fi fericiti. De fapt, actiunea este cea care da un sens vietii. Prin ea ne indeplinim misiunea noastra proprie si unica, prin ea se defineste exact rolul nostru.
Schimbarea = fericire
Cum ne-ar parea o viata in care nu se schimba niciodata nimic? O imagine atat de sinistra tine mai degraba de domeniul mortii, decat de cel al vietii. Viata este dinamica, ca si fiinta umana; ea este la fel de schimbatoare ca emotiile pe acre le resimtim de-a lungul unei zile. Traindu-le si retraindu-le, ne transformamin fiecare zi cate putin. Asadar, relatiile noastre sunt primele care sunt supuse acestor transformari care ne influenteaza. Dupa cativa ani petrecuti astfel, este de asteptat sa ne schimbam; fara a fi complet diferiti, nu mai suntem absolut aceiasi.
Suntem patrunsi putin cate putin, subtil, in doze imperceptibile, de ceea ce altii ne dau se ne iau, de suferintele sau bucuriile noastre. De ce sa ajungem sa ne renegam pe noi insine, sa nu ne mai gandim la noi - doar pentru a fi placuti de ceilalti? Nu are nici un sens. Nu are nici un sens sa ne incapatanam sa ramanem impreuna, in pofida atator diferente. Avem dreptul la schimbare si la tot ceea ce decurge din ea, chiar daca acestea pot duce la un sfarsit brutal, la un deznodamant pe care nu am fi putut si nu am vrut niciodata sa ni-l imaginam.
Schimbarea ne sperie mult, fiind totusi mai putin periculoasa de cat nefericirea, pe care o acceptam mai usor. Trebuie sa gasim curajul de a face schimbarile necesare, inainte de a lasa ca sanatatea si toate celelalte domenii ale vietii noastre sa se deterioreze.
Creativitatea in slujba fericirii
Cu cat suntem noi insine, cu cat cream mai mult, cu atat suntem mai fericiti. Daca viata, la primele ei stadii, era deja o creatie, cum ar putea fi altfel socotite miliardele de etape care au urmat? Viata noastra este o creatie si noi suntem mesterii, artistii, creatorii, artizanii ei. Noi suntem cei care o faurim, o sculptam, o pictam, zi de zi. Atunci cand te lasi pictat de altcineva,
cand te lasi sculptat de mana altcuiva inseamna ca faci un "sacrificiu voluntar".
Comportamentul nici unei femei, nici unui barbat nu ar trebui sa fie dictat de altcineva, oricine ar fi acesta. Cine a pornit in cautarea fericirii nu ar trebui sa accepte nici o forma de aservire. Sub falsul pretext al iubirii, unii manipulatori sireti reusesc deseori sa se joace cu viata celorlalti, transformandu-i in niste marionete fara suflet. Nu trebuie sa avem incredere in aceasta "iubire" geloasa si cel mai adesea inselatoare.
Persoanele creative ignora tot ceea ce "trebuie" facut. Ele stiu ca putem alege. De altfel, a fi creativ inseamna in mare parte sa faci niste alegeri, care poate nu se situeaza pe acea linie de mijloc si care se potrivesc oricarei idei preconcepute. Singurii parametri ai persoanei creative sunt respectul si responsabilitatea.
Sa comunicam
Cu exceptia catorva sihastrii si a catorva mizantropi, fara ceilalti, noi nu suntem nimic. Cu toate acestea, in mod paradoxal, relatiile noastre cu cei din jur sunt adesea tensionate, pline de suspiciuni. Mesajele prost trimise catre ceilalti ii ranesc adesea; noi insine avem parte de doza noastra de mahnire, provocata de persoanele din jur. Suntem facuti sa traim impreuna, desi realitatea ne-ar putea lasa uneori sa credem contrariul.
De aceea, trebuie sa invatam sa comunicam. Nu comunicam cum trebuie si din acest motiv ne facem rau atat de des. Lipsa de comunicare poate ucide. Trebuie cu orice pret sa scapam de aceasta caracteristica, daca sustinem ca vrem sa gasim fericirea. Trebuie sa invatam sa vorbim, sa comunicam, sa ne exprimam, fara rusine, fara retineri. Emotiile pe care le pastram inchise in noi capata repede proportii imense si ne coplesesc. O comunicare eficace presupune, in plus, sa vorbesti despre anumite lucruri atunci cand ele se intampla, si nu trei luni mai tarziu. Astfel, se evita acumularea unei tensiuni in plus si se inlesneste lichidarea neintelegerilor, inainte ca acestea sa se transforme intr-un conflict disproportionat.
Sa gandim pozitiv
Trebuie sa invatam cu orice pret sa luam ceea ce e mai bun din ceea ce e mai rau. Exista intotdeauna ceva bun ascuns, se pare, undeva. Nefericirea este deseori benefica pentru noi. Poate de aceea suntem inclinati sa o inventam sau sa o amplificam. Putem gasi partile bune ale vietii fara sa fie nevoie sa ocolim prea mult. Pentru aceasta trebuie sa ne debarasam de cliseele negative a caror simpla pronuntare garanteaza esecul oricarei actiuni: "nu voi reusi niciodata", "nu voi fi niciodata in stare", "nu sunt bun la asta", "nu inteleg nimic din asta", "o sa mearga prost, sunt sigur"... si exista multe astfel de fraze descurajatoare.
Regulile de baza ale motivatiei ne cer sa ne debarasam de aceste fraze distructive, cu o recunoscuta putere negativa, caci ele au puterea pe care le-o dam noi insine. Si daca dispunem de puterea care ne face sa esuam, de ce nu am dispune si de cea care ne face sa reusim? Totul este o problema legata de alegerea cuvintelor, de puterea cuvintelor. Este pacat sa subestimam puterea pozitivismului. Este pacat pentru ca acesta este capabil sa transforme o viata intunecata si searbada intr-o adevarata sarbatoare. Este pacat, pentru ca acesta este capabil sa-i readuca la viata pe cei mai bolnavi dintre noi. Este pacat, pentru ca el ne da forta, curaj, energie si indrazneala.
Sa iubim
Cei care "sunt singuri", asa cum auzim deseori spunandu-se in zilele noastre, se vor grabi sa-si spuna ca fericirea nu e facuta pentru ei. Sa facem in asa fel incat temerile acestora sa dispara definitiv.
Iubirea cautata de fericire este Iubirea cu "I" mare, iubirea universala, iubirea care patrunde peste tot. Ea incepe cu dragostea de viata. Dar aceasta iubire nu este innascuta, inscrisa in codul genetic. Uneori, chiar este nevoie de mult timp pentru a pretui cu adevarat viata, pentru a o iubi pe deplin. Sa iubesti inseamna sa respecti. Sa respecti, desigur, viata, pe tine insuti de asemenea, si, fara indoiala, sa-i repsecti pe ceilalti, pe toata lumea, indiferent de sex, de rasa, de diferente sau optiuni. A-i accepta pe ceilalti asa cum sunt reprezinta dovada unei binefacatoare deschideri, care aduce intotdeauna cu ea fericirea.
Aici si acum
Pentru ca suntem fiinte vii, aflate in continua miscare, ne este foarte greu sa stam locului. Trebuie sa privim intotdeauna atat in spatele, cat si in fata noastra, pentru a ne putea situa mai bine. Intotdeauna avem nevoie sa prevedem, sa incercam sa ne anticipam viitorul. Acest obicei al nostru de a ne proiecta in timp si spatiu ne urmareste, este prezent in fiecare coltisor si in fiecare meandra a vietii noastre.
Este important sa reusim sa ne bucuram de prezent, oricare ar fi el, pentru a profita din plin de acesta. Momentul prezent nu apare niciodata de doua ori. Este adevarat ca aceasta cere o oarecare concentrare pentru a readuce gandirea pe fagasul corect, pentru ca ea incearca sa o ia inaintea realitatii. Sunt multi cei care isi fac sange rau in legatura cu problemele care ar putea sa apara mai tarziu. Raman fixati in acea sfera a lui "daca" si dau curs inchipuirilor lor dintre cele mai sumbre: "daca imi pierd servciul", "daca mor", etc.
Atunci cand traim "aici si acum" putem evita cu siguranta acest gen de suferinta. Una din puterile de netagaduit ale lui "aici si acum" consta in a inlatura anxietatea si stresul, ceea ce nu e putin lucru.
Stapanirea de sine
Oricine are de castigat daca adopta o astfel de atitudine de control fata de orice ineptie sau orice intamplare neinsemnata care vine sa schimbe cursul normal al lucrurilor. Atunci cand ne lasam prada furiei in orice clipa, panicii, nerabdarii inca de la primul neajuns, viata va deveni cu repeziciune o succesiune de necazuri, extrem de neplacuta. Ne petrecem viata lamentandu-ne, plangandu-ne, tipand si bombanind: asta nu-i viata!
Fie ca aveti un caracter autoritar, fie ca sunteti irascibil, sau aveti o atitudine critica fata de dumneavoastra insiva si fata de ceilalti, va macina aceeasi problema: lipsa stapanirii de sine. Daca ii faceti nefericiti pe cei din jur si ajungeti sa intelegeti acest lucru, se poate sa capatati un sentiment de vinovatie care va va conduce in scurt timp pe calea nefericirii. Mai bine invatati cat mai repede sa va controlati impulsurile. Este cea mai buna modalitate de a pastra controlul asupra propriei noastre vieti.
Una dintre cele mai simple modalitati de a reusi sa facem aceasta este sa iertam, sa facem concesii, sa fim toleranti, sa stim sa ne cerem iertare. Reguli extrem de simple si, cu toate acestea, greu de aplicat, veti spune. Totusi, aceasta este adevarat cale spre fericire.
Tainele copilariei
Copiii au in ei gena fericirii. Ei stiu sa se minuneze de tot si nimic, de tot ce e mare, dar si de tot ce e infinit mai mic. Ei se entuziasmeaza si freamata de nerabdare in fata fiecarei farame de fericire pe care o intalnesc in cale. Pentru ei fericirea se afla in pietricelele cu puteri magice; in stropii de ploaie care le cad veseli pe varful nasucului; in focul care trosneste; intr-un cantecel; intr-un dans. Fericirea este simpla. Ea este in fiecare zi, este pretutindeni, este intotdeauna.
Avem extrem de mult d ecastigat inspirandu-ne din felul de a trai al copiilor. Este evident ca nu ne putem permite aceeasi usurinta; responsabilitatile care ne revin ne obliga uneori sa punem capat unor clipe mai relaxate. Ar trebui totusi sa stim sa pastram esenta copilariei pentru ca este esenta fericirii pure. Multi adulti isi imagineaza, din pacate, ca stiu totul, cand, de fapt, stiu atat de putin. Aceasta atitudine ii face sa fie refractari fata de nenumarate cunostinte care ar putea sa-i incante, prin intermediul carora si-ar putea descoperi niste pasiuni care sa-i stimuleze.
Spiritualitatea este o parte a fericirii
In ziua in care ne vom da seama ca suntem si altceva decat un trup, ca avem si un suflet si un spirit de hranit, vom putea incepe sa speram ca vom trai o viata intr-adevar bogata. Atat timp cat nu vom tine cont de toate aspectele care compun fiinta noastra, nu vom putea ajunge niciodata sa avem parte de un echilibru sanatos si satisfacator. Trebuie sa invatam sa transferam atentia pe care o acordam corpului asupra celei a spiritului. Aici se ascunde adevarata noastra fiinta.
Regasirea unitatii noastre interioare este o cheie a fericirii, care se afla la indemana oricui. Nu putem spera sa gasim fericirea izoland, separand trupul de spirit, dand unuia totul si celuilalt nimic. Acordand importanta tuturor aspectelor, impunem un echilibru care, in curand, va influenta intreaga noastra fiinta. Ne vom simti mai impliniti, mult mai vii. Spiritualitatea ne introduce, mai mult decat orice altceva, in lumea lui "a fi", mai degraba decat cea a lui "a avea" sau "a parea".
Sanatatea
Nu putem vorbi despre fericire fara a acorda sanatatii locul pe care il merita. Evident, in lipsa ei, toate perspectivele noastre se reduc rapid. Aceasta nu inseamna insa ca oamenii bolnavi nu vor avea niciodata acces la fericire. Trebuie sa fie totusi realisti si sa inteleaga ca poate va fi nevoie sa faca mai multe eforturi pentru a ajunge la ea; vor fi obligati sa dea dovada de o mare intelepciune. Boala ne franeaza adesea multe dorinte si obiective. Oamenii care au mizat totul pe felul in care par sunt mai dezarmati in fata bolii.
Cei care au incercat sa devina fiinte complete, cei care si-au creat o viata spirituala bogata, cei care s-au deschis catre ceilalti si catre iubire vor avea o atitudine mult mai buna fata de boala. De altfel, ei reusesc sa se vindece mult mai repede si mult mai usor. Dar, orice ar fi, toata lumea spera sa nu se imbolnaveasca si sa isi poata mentine sanatatea. Ceea ce multi oameni au tendinta de a uita este faptul ca suntem la fel de responsabili fata de sanatatea noastra cat suntem si de fericire. Sa fii responsabil de propria sanatate inseamna sa te ocupi de ea, sa o controlezi...
Pentru a putea intalni fericirea, trebuie sa ne dorim sa traim o poveste de iubire cu viata. Trebuie sa alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul si iertarea. Trebuie sa alegem fericirea, sa o inventam, sa o cream, sa fim raspunzatori pentru ea.
|
|
